Pentru inceput, din luna ianuarie 2011, am purtat aparat doar la dintii de sus. Aveam mari emotii atunci cand l-am pus, pentru ca nu prea imi mai imaginam viata sociala la 26 de ani cu un aparat fix pe dinti. Insa eram convinsa ca vreau sa fac asta asa ca m-am motivat sa nu dau inapoi.

Operatiunea in sine nu a durat foarte mult si nu a durut deloc. Se lipesc bracketii pe dinti, se trece o sarmulita metalica prin ei (la inceput aceasta este foarte subtire) si se fixeaza cu elastice (intotdeauna transparente pentru mine). La final, m-am uitat in oglinda si trebuie sa recunosc: am avut un mic soc. Imi era greu sa inchid gura si la fiecare cuvant, la fiecare zambet, de pe dintii mei sclipea sarmulita argintie.

Am primit apoi intructiunile: spalat pe dinti dupa fiecare masa (chiar si dupa orice gustare, oricat de neinsemnata), ata dentara, dus bucal si periuta interdentara, sfaturi pe care le-am luat foarte in serios in primele luni de la montarea aparatului. Urmatoarea vizita? Peste fix o luna de zile. Cost aparat ceramic: 3.500 lei.

Later edit:

Am gasit o poza mai veche, facuta chiar in ziua in care mi-a fost pus aparatul ceramic.

Guest: Ina

“Cand am decis sa imi pun aparat am spus ca sigur voi scrie despre experienta mea, pentru ca asa a inceput si la mine totul, cu cautat pe diverse bloguri si forumuri informatii de la cei ce au trecut deja prin asta.  A trecut un an jumate si daca eu nu m-am motivat, prietena mea vad ca se tine de promisiune asa ca:

Primul aparat l-am purtat cand aveam in jur de 12 ani. Cum Romania in perioada aceea nu prea se dumirise ce e cu ortodontia, desi am fost la cel mai bun profesor din tara la acea vreme, domnul dr. Boboc, singura varianta a fost un aparat mobil, care trebuia purtat minim 12 ore pe zi. 3 ani mai tarziu si multi bani cheltuiti, preturile la vremea aceea fiind astronomice, iar dintii mei s-au indreptat, dar nu perfect. In timp ! insa, si pentru ca aparatele mobile nu reusesc sa fixeze dintii, si pentru ca maselele de minte nescoase inghesuie dintii (ceea ce din pacate stomatologii din ziua de azi omita sa spuna), dintii mei a ajuns la loc strambi.  Asa ca primul sfat: daca va ganditi la un aparat mobil, de genul Invisaglin,  mai bine va razganditi.

Am inceput sa ma  gandesc din nou la ideea unui aparat acum aproape 3 ani, pentru ca devenisem foarte constienta de importanta unui zambet frumos si lipsa lui devenise o frustrare. A urmat documentarea, cautatul pe net al posibilitatilor, idei de finantare, etc.  De pe net am aflat de existent aparatului lingual care mi-a dat mari sperante, pentru ca nu reuseam sa ma vad cu un aparat normal.  Asadar, inarmata cu entuziasm si  o radiografie panoramica, am mers la prima clinica: Dentestet.  Cei de la Dentestet au o reputatie foarte buna si au fost unii din promotorii aparatului lingual. Sediu frumos pe Kisele! ff, personal amabil, o atmosfera de clinica de lux, doctorita specializata pe aparate linguale. Foarte frumos, nimic de zis, pana la rezultatul consultatiei: aparatul urma sa ma coste 6.000 de euro  lingual sau 4.200 de euro cu lingual sus si metalic jos.  Si in plus, aveam nevoie de extractia a 4 dinti, ceea ce m-a lasat fara replica. Alti oameni dau mii de euro pe implanturi iar eu imi scot 4 dinti pentru a ii indrepta pe restul? Doamna doctor m -a asigura ca nu exista alta varianta, ca toate cazurile de inghesuire necesita extractii , si  ca nu o sa existe consecinte. Bun, mi-am zis eu, 6.000 de euro si 4 dinti in minus, nu suna prea bine.

M-am intors acasa si am inceput sa caut informatii despre ce presupun aceste extractii. Si, asa cum am intuit, presupun numai dezavantaje pentru pacient, dar un avantaj  major pentru doctor: tratamentul este mult mai simplu. De indreptat dintii se vor indrepta foarte frumos, dar in tim! p acele extractii iti vor afecta grav fizionomia. Fata este sustinuta de tot ce inseamna mandibula, maxilar, os, dinti, etc asa ca ai toate sansele ca pe la 35 de ani sa arati de 45. Sunt foarte  multe exemple  si explicatii pe net, pacat ca specialistii nostrii ortodonti nu le citesc.

Pentru ca Denestet vroia sa ma lase si fara bani, si fara dinti, am mers la urmatorul doctor, o recomandare a cuiva care purta deja aparat. Cabinet modest, doctor ok, amabil, preturi decente. Din pacate, acelasi diagnostic: 4 dinti trebuiesc extrasi. Pentru ca ma informasem deja, am incercat sa ii cer domnului doctor explicatii despre posibile probleme, imbatranirea fetei, etc. Raspunsul: nu este adevarat si oricum nu ai alta varianta. Am taiat si cabinetul respectiv de pe lista.

Dupa inca o perioada am gasit o alta recomandare, de data aceasta o doctorita cu propriul cabinet, Daciana Velisarato. Recomandarea venea din partea unui prieten stomatolog , asa ca m-am dus cu entuziasm. Cabinet ok, in zona de nord, prima vizita – stat 30 de minute sa astept. Am intrat in cabinet cam dezumflata, cu radiografiile la purtator si o mie de intrebari. Dupa consult, diagnostic: da, se poate, dar nu ar vrea sa imi puna lingual, pentru ca ar merge mai usor cu un aparat metallic sau ceramic, Damon. A fost prima  persoana care nu a incercat sa imi dea cea mai scumpa varianta, si asta a crescut-o imediat in ochii mei. I-am explicat de ce as vrea totusi un lingual asa ca a fost de acord cu varianta lingual sus, metalic jos, desi m-a prevenit ca o sa dureze mai mult si o sa ma doara mai tare la inceput. Si, surpriza, in nici un caz extractii. Ca sa o citez, ‘mie mi-ar fi usor sa iti scot niste dinti, dar la 40 de ani o sa iti cada fata, pe romaneste’. N-as fi putut sa rezum mai bine.  Pret! : 2..000 de euro lingualul, 2.800 RON Damon metalic, si 100-150 de RON consultatia lunara. Ca si costuri adiacente ar mai fi retainer-ele ce se poarta dup ace aparatul este dat jos, in jur de 800 de RON ambele arcade.

Prima oara mi-a fost  pus aparatul lingual. Desi sunt rezistenta la durere si mai purtasem aparat, pot sa zic ca a fost o experienta urata. Cateva zile durerile sunt foarte mari,  apar afte pe limba, trebuie sa te obisnuiesti sa vorbesti. Lingualul are clar ca avantaj ca nu se vede, dar vine si cu cateva dezavantaje: probleme de pronuntie(eu inca vorbesc un pic sasait dupa un an jumatate), durere mai mare la fiecare ajustare, perioada de tratament mai mare. Dupa  aparatul lingual, cel metalic a fost floare la ureche, m-am obisnuit imediat.  Schimbarile initiale o sa fie spectaculoase. In maxim 2 -3 saptamani dintii incep sa se alinieze, urmatoarele luni procesul continua foarte rapid.  Dupa 6 luni, in cazul meu, dintii erau 80% unde trebuiau sa fie dpdv estetic. Dupa asta urmeaza o perioada in care vizibil nu o sa mai fie multe schimbari, in schimb dintii trebuiesc fixati. Asta e un pic frustrant, pentru ca ai vrea sa scapi cat mai repede de aparat dar ca sa fie totul ok trebuie purtat de la 1 an jumatate in sus, in functie de gravitatea cazului.

Cam asta a fost experienta mea.  Ca sfaturi general: un aparat o sa va doara, coste, enerveze, manance timp, asa ca ar fi bine sa fiti convinsi ca merita. Gasiti-va un doctor in care sa aiba incredere dar cititi si singuri   sa stiti ce intrebari sa ii puneti. Orice doctor o sa aiba si parti bune si parti rele (ca un exemplu  la cabinetul unde merg acum intotdeauna se intarzie, mult), dar ganditi-va ce conteaza pentru voi. Si nu ascultati parerile celorlalti de genul ‘Nu ai ce face cu banii?’, ‘Pai la banii astia sa te mai si doara’, ‘Daca ai stat pana acum asa, ce iti mai trebuie?!’, etc. Succes!”

Drept urmare, am luat fiecare nume pe rand si mi-am facut programare la clinica Clarodent, aproape de Cora Militari. Dintre toate aici am gasit sa ma programez imediat, asa ca m-am prezentat intr-o dupa-amiaza cu radiografiile si cu zambetul la un consult. Chiar daca am ajuns la timp, am asteptat cam 20 de minute in holul cabinetului, desi nu era niciun pacient in cabinet inaintea mea.  Am fost poftita apoi inauntru, am luat loc pe scaun si am mai asteptat inca vreo 10 minute deoarece doamna doctor vorbea la telefon. In final, am inceput consultul. I-am povestit despre ce este vorba, s-a uitat pe radiografii si la dintii mei si mi-a prezentat preturile pentru aparatul incognito. Evident, eu eram pregatita cu o lista de intrebari: cat dureaza tratamentul, cand pot veni cel mai curand sa imi pun aparatul, ce tip imi recomandati etc. etc. Ei bine, nu am primit un raspuns la toate aceste intrebari, insa am fost trimisa sa imi fac un detartraj si sa revin apoi, ca sa imi faca niste poze si numai dupa aceea ar putea sa-mi faca un plan de tratament. In plus, nu doar ca nu am simtit ca mi-ar placea sa lucrez cu doamna doctor de la aceasta clinica, dar m-am simtit si destul de prost pentru cum am fost tratata. Next!

Clinica nr. 2: Ortodent. Situata pe Dorobanti capitale, intr-o vila frumoasa, curat si nou inauntru. Mi-a placut atat cabinetul cat si doamna doctor, care nu doar ca era specialista in aparate incognito, dar il pregatise chiar pe sotul dumneaei pentru o astfel de operatie. M-am uitat pe mai multe poze, mi-a explicat foarte bine care sunt pasii, insa m-am lovit de o singura problema: pretul. Mult, mult prea mult pentru cat imi permiteam eu sa investesc in aceasta operatie. Imi pare rau ca nu am pastrat bine lista cu toate preturile primite, insa imi aduc aminte ca pretul pentru un aparat incognito atat la dintii de sus, cat si la cei de jos, costa in jur de 5000-6000 de euro, iar un aparat incognito sus si unul metalic jos costau in total 3000-4000 de euro, mai scump decat la Clarodent.

Asa am ajuns la doamna doctor Lidia Boboc, despre care stiam ca este printre cei mai buni ortodonti din tara (citisem diverse pareri pe net). De fapt, o cunoscusem cu mult ani in urma, cand eram mica, pentru ca primul doctor la care am urmat un tratament ortodontic fusese chiar tatal dumneaei, domnul profesor doctor Boboc. Din momentul in care am sunat, am reusit sa fac programare abia dupa 2 luni. Asta m-a demotivat complet. Deja incepusem prima vizita la dr. Nicolescu in vara, iar acum, dupa toate programarile, se facuse octombrie iar eu urma sa o intalnesc in sfarsit pe doamna dr. Boboc in decembrie. Am decis insa ca merita, iar in decembrie m-am si convins de acest lucru. Mi-a placut de la inceput de dumneaei, asa ca am luat hotararea pe loc ca vreau sa incep tratamentul. Este o persoana foarte calda, draguta si bineinteles foarte profi. Mi-a facut poze, s-a uitat pe radiografii, mi-a luat mulaj si am stabilit sa revin in ianuarie (uf, inca o luna) sa montam aparatul. Alegerea mea: ceramic sus si metalic jos. Pretul: 3.500 lei sus, 2.500 lei jos, la care se adauga consultul lunar plus costurile “consumabilelor”: sarme, elastice, bracketi etc. Sunt in continuare sigura ca a fost cea mai buna decizie, cu toate ca trebuie sa recunosc: mi-as fi dorit un aparat incognito, care sa nu se vada deloc. Insa, in privinta medicului ortodont sunt mai mult decat fericita cu alegerea facuta!

Despre ce este vorba de fapt: dintii mei nu au o pozitie buna. Mandibula este mult mai in spate decat maxilarul si asta creeaza o muscatura gresita. Dintii de sus ii acopera practic total pe cei de jos. Se numeste retrognatie mandibulara. Mai mult decat atat, am mostenit si un “gummy smile” de la tata, asa ca atunci cand zambesc, gingia mea de sus este foarte vizibila. Per total, nu arata deloc a zambet perfect. Insa pana la acesta nu mai este decat un pas.

Am inceput printr-o vizita la o clinica renumita de aici, din Bucuresti. Am ajuns aici deoarece nu imi puteam imagina ca as mai putea iesi din casa cu un aparat metalic lipit de dinti la vasta de 26 de ani. Asa ca am cautat pe tot internetul alternative. Am descoperit aparatul incognito, care parea varianta mi-nu-na-ta. Insa diagnosticul pus la clinica m-a intors din drum. Da, puteam purta un aparat incognito (despre el povestim mai multe mai tarziu, cand o voi invita pe prietena mea buna sa scrie despre el deoarece il poarta de mai bine de 1 an), insa el nu rezolva problema pe care o am eu. Era necesara o interventie chirurgicala, atat la mandibula cat si la maxilar. “Oh nu, no way!” Evident am fugit cand am auzit si cam asta a fost tot, la vremea respectiva. Se intampla prin ianuarie-februarie 2010.

Intre timp, cu ceva impuls din partea prietenei mele care urma sa-si puna aparat si sa-si indrepte dintii, m-am hotarat sa mai scanez putin internetul in cautare de informatii. Am gasit cateva bloguri,  forumuri si filmulete postate pe youtube care m-au facut sa-mi schimb decizia. Le voi posta si eu mai tarziu.

Am luat-o invers de data aceasta. Am inceput sa caut cel mai bun chirurg. Am dat sfoara-n tara, am intrebat in stanga si in dreapta, am cautat pe net opinii. Am gasit: o clinica cu doctori foarte buni la Cluj si un doctor chirurg specializat in chirurgie maxilo-faciala, la Bucuresti. Despre acesta din urma, am auzit numai cuvinte de lauda, atat din partea unor pacienti, cat si a altor chirurgi sau ortodonti. Cum clinica de la Cluj nu reprezenta o optiune foarte buna din cauza distantei si cum parerile despre chirurgul din Bucuresti erau bune si foarte bune, am ales. Bucuresti sa fie!

Dupa o programare, am ajuns la clinica domnului doctor cu mari emotii. Aveam la mine radiografiile (panoramica si tele), eram pregatita cu tone de intrebari, stiam despre ce e vorba (doar citisem atatea pareri pe bloguri). Doar ca dupa ce am fost pusa sa zambesc, sa inchid si sa deschid gura, am fost intrebata urmatorul lucru: “tu ce vrei de la operatia asta?”. Hm… m-a inchis. Pai sa zambesc frumos, sa musc bine, sa… sa… Se pare ca raspunsurile mele trebuiau sa fie un pic mai bune de atat, asa ca am fost trimisa acasa cu tema de gandire: “ce vreau de fapt?”. Apoi am inteles ca operatia este mai mult decat una cu scop functional. Iti schimba fizionomia si trebuie sa fii pregatit pentru asta. Si din pacate, nu poti stii dinainte cum vei arata. Degeaba stai in fata oglinzii si incerci sa-ti repozitionezi mandibula. Nu are nicio legatura cu aspectul final. Asadar, tema de gandire. Am pus in balanta plusurile si minusurile. E totusi o interventie chirurgicala, cu anestezie generala. Imi va schimba insa viata. Voi avea un zambet perfect. Si asa mai departe.

Am revenit la clinica domnului doctor pregatita cu un raspuns: vreau sa zambesc frumos, sa am dintii pozitionati corect si sunt pregatita sa fac operatia. Sa incepem, deci! Am plecat cu o lista de 3 medici ortodonti, la care urma sa ma programez si, in functie de preturi si de impresia facuta, sa-mi aleg doctorul cu care urma sa incep tratamentul ortodontic.

Despre aceasta va voi povesti in urmatorul post.